Marea evadare, incotro? Camelot, asteapta-ma, ca vin!

centru de relaxare - sezlonguri la umbra

Ce n-as da sa am un centru de relaxare chiar in capatul strazii! Nu ca s-ar putea cu-adevarat… Dar nici n-ar fi de tot exclus daca pe adresa mea din buletin ar scrie cu font negru, clar, Husasau de Cris, Bihor.

Ce n-asa da sa-mi spele mintile de stres nitica leneveala. Si sa-mi umple amintirile cu voie buna o limonada zdravana, cu accente evidente de lamaie pura! Mai ales acum, in aceste zile, cand… Caldura mare … Uff! Pfuai! Vai!

Mai ca-mi miroase a schita de Caragiale, nu doar a asfalt incins si a creiere ce stau sa se topeasca de la focul ce se revarsa din fiecare raza.

Cu gandul la racoare...

Foto: www.cnn.com

Ce n-as da sa ma loveasca intamplarea si inspiratia sa ma trezesc luand calea dreapta si umbrita a muntelui! Nu-i chiar la o aruncatura de bat, dar treaca, mearga. Ma descurc. Ma sacrific.

Imi fac o trecere in revista, super rapida (doar in gand), a echipamentului.

Cort de 2 persoane, sac de dormit, saltea, merinde cat pentru un cosas sau o juma’ de oaste, cateva schimburi de haine, musai din cele tehnice, in care si de ma infierbant, nu e niciun bai.

Le-adun iute ca vantul si ca gandul. Cu si mai mare graba, le indes in rucsac cat pot mai bine, pana nu mai ramane loc nici pentru un fir de par.

Gandit si facut.

Ies pe fuga, iau bicicleta (alt mijloc de locomotie n-am) si taie-o, frate, spre muntii cei falnici! Deja, desi nici nu am facut 100 de pasi (pardon, de roti), simt cum ma izbeste racoarea brazilor semeti, ce nici nu cartesc in fata vijeliilor.

Si-ar fi fost grozav sa ma si izbeasca de tot racoarea… Sa ma loveasca la propriu, de sa ma darame bucata cu bucata…

Da’ bine-am putut visa! Eu, care mai nou, abia de-apuc sa pun geana peste geana... Ca n-am timp nici sa-mi doresc sa lenevesc ori sa ma relaxez cu o carte in maini.

Centru de relaxare de bifat in agenda

Cum iti spuneam si cum citeai, avui un vis cumplit (in sensul bun), nu gluma, in care se facea ca ma bucur de prospetimea aerului de munte. In care se facea ca gonesc din fata caniculei si disconfortului termic, mai ceva ca potarnichile din fata uraganelor.

Dar nici ca-mi pasa ca fu doar o minune de vis... Nici ca-ti vine a crede ca dup-o indelunga moleseala si chef de nimic, m-a racorit pe drept si numai gandul la un asa maret scenariu...

Si cum iti spuneam...

In sfarsit, o idee de milioane! M-a fulgerat de nu mi-am vazut amintirile pe care mintea mea inca le clocea pana acum vreo 3 clipe.

O idee ma strapunsa! Mega triumfatoare idee, cu ditamai stindardul pregatit sa anunte racoarea.

Nu-i poveste ori ziceri din auzite. E cum a fost si este. Marea, adevarata evadare de-abia acum avea sa vina. Marea, adevarata evadare e de fapt la o aruncatura de bat de umanitate, intr-un loc bine ferit de ochi indiscreti si de guri carcotase.

Nici vorba sa ma aventurez prin pustietati in cautare de oaze de verdeata. Pentru ca marea evadare e fix la Camelot Resort.

E un loc unde verdele e culoarea ce strajuieste orizonturile si umple narile cu mirosuri de natura adevarata. E un loc unde claxoanele si poluarea par abia franturi ale unor amintiri de la inceputurile erei noastre. Ca nu-i umbra de ele.

Relaxare cum sa tot vrei

Nici vorba sa-mi omor respiratia de la pedalat si de la rucsacul cel mare in spinare, doldora de echipamente de supravietuire.

Si nici vorba sa pedalez ore-n sir cu locomotia ostenita, asa cum as fi procedat in cazul unei campari in buricul celei mai brr-brr si autentice pasuni dintre conifere.

Cu trup, suflet si minte, cat ar tine o bataie de pleoape, eu, tinta spre zona de agrement de langa Oradea. Accesul, de pe drumul european E60. Ca punct de reper, Osorhei, apoi e de dat ascultare indicatiilor GPS-ului.

Pentru un popas la umbra, pentru un strop de racoare, pentru niscaiva zbenguiala ca tancii de 5 ani, nu trebuie sa ma avant mai departe de Husasau de Cris.

Gasit-am acolo un centru de relaxare in toata regula, fara sferturi de masura, pentru cele mai tinere suflete, dar si pentru existente ingreunate de decenii. Intr-un cuvant, bun pentru toti.

Gasit-am acolo o lunga insiruire de remedii pentru cine sufera mai curand de plictiseala si pentru care sedentarismul imbraca haina obisnuintei.

Loc de joaca si alei

Incep prin a nu spune mai mult decat loc de joaca cu leagane, carusel, balansoare si tobogane. Adaug apoi alei de promenada umbrite de salcii ce nu contenesc sa-si inchine podoaba de verdeata in fata trecatorilor.

Filigorii si piscine

Si mai spun filigorii cu toate cele trebuincioase pentru picnic si petreceri in aer liber. Spun si piscine pentru adulti si copilasi, cu balaceala pana la lasatul serii, cu tolaneala sanatoasa pe sezlonguri, in cautarea celui mai trainic si intens bronz de vara.

Zona de pescuit

Nu cutez sa ma abat de la zona de pescuit dedicata pescarilor sportivi si de recreere. Am vazut bucurie mare intre ei, ce plutea peste intreg Camelotul. Bucurie ce le colora chipurile odata cu fiecare captura demna de cartea recordurilor (stiu, e putin exagerat).

Sali de evenimente

Gasit-am acolo, apoi, aranjamente spectaculoase, in sali de evenimente de ti se dilata pupilele de uimire, toate cu nume de legenda, imprumutate de la puternicul rege Arthur, de la prea frumoasa sa mireasa, Guinevere si de la neinfricatul cavaler Lancelot.

Cazare de 3 stele

Nu pot sa nu transform in cuvinte uimirea data de confortul camerei in care m-am cazat. Inca mirosea a lemn proaspat slefuit. Am stat sa-i caut hibe si n-am putut. Am lasat-o balta. Iar carcotelile le-am lasat in seama celor care n-au mai buna treaba.

Restaurant cu meniuri din peste

Nu in ultimul rand, nu pot sa n-aduc in vorba si in scris deliciile culinare din meniurile ca la carte. Mi-au onorat papilele gustative in toate sensurile. M-a impresionat pestele, aratos nevoie mare, dar mai ales... pacatos de gustos, preparat cu mare inspiratie si pricepere de maini dibace.

Au fost ca o furtuna pentru simturi si ciorbita cu smantana pe care-am servit-o in racoarea Lancelotului, si portia de papanasi despre care mai bine nu va povestesc de groaza caloriilor si colesterolului. Inca simt cum o iau razna parametrii sanguini...

Evadarea, incotro? Spre care centru de relaxare?

Ete treaba ca ai primit raspuns!

Ca esti locuitor al municipiului Oradea, ca esti bihorean sau doar in tranzit pe E60, merita sa poposesti la Camelot! Fa-o macar o data-n aceasta vara!

Dupa cum bine vezi, nimeni nu duce lipsa de motive ca sa ajunga pe taramul complexului inspirat de legenda...

Iar tu? Ce spuneai ca faci in azi sau weekend? Pe unde-ti incepi vacanta? Pe ce taramuri cavaleresti iti presari pasii?

2 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *